Ce este un tratament ortodontic?

Tratamentul ortodontic acționează asupra complexului dento-maxilar astfel încât să influențeze poziția dinților și/sau a oaselor maxilare în vederea  obținerii unei funcționări corecte a celor două și al unui aspect dento-facial armonios. Pe termen lung acesta ajută la îmbunătățirea și menținerea sănătății dentare, gingivale și a articulației temporo-mandibulare.

Mijloacele prin care se realizează tratamentul ortodontic constau în diverse aparate dentare sau dento-maxilare dar și în unele tipuri de exerciții de reeducare mio-funcțională care se adresează cu precădere copiilor.

Aparatele ortodontice pot fi active asupra dinților și/sau oaselor maxilare prin dezvoltarea unor forțe dozate foarte atent de către medicul ortodont dar pot fi și pasive sau de contenție, adică de menținere al rezultatului obținut în urma tratamentului ortodontic activ.

Care este vârsta la care se poate efectua tratamentul ortodontic?

Tratamentul ortodontic se poate efectua de la vârsta de 6-7 ani până la vârste înaintate. În cazul adulților este necesar ca statusul dento-paro sa fie unul favorabil, adică dinții să nu fie foarte mobili, situație ce se întâlnește mai frecvent la pacienții vârstnici.

Vârsta poate influența tipul de abordare ortodontică, acesta fiind adaptat în funcție de: activitatea proceselor de creștere și dezvoltare, de tipul de anomalie și lista obiectivelor pe care medicul le stabilește împreună cu pacinetul în elaborarea planului de tratament.

În cazul copiilor, în primul rând, cu ajutorul tratamentului ortodontic se urmărește o bună creștere și dezvoltare a complexului dento-maxilo-facial. Tratamentul ortodontic adresat copiilor poate să fie unul complet și complex, adică poate să acționeze atât asupra dinților cât și asupra oaselor maxilare.

În cazul adulților însă, cu ajutorul aparatului ortodontic se acționează doar asupra dinților iar în situațiile în care este nevoie de o corectare a pozițiilor oaselor maxilare, aceasta se va face doar cu ajutorul intervențiilor chirurgicale. În cazul adulților este necesar ca statusul dento-paro să fie unul favorabil.

Cât durează?

Durata tratamentului ortodontic este variabilă în funcție de tipul de afecțiune și de vârsta pacientului. Copiii cu dentiție temporară sau mixtă pot beneficia de tratament ortodontic etapizat. Procesele de creștere încă active și dinții în schimbare necesită rezolvarea problemelor pe etape, dirijând creșterea favorabil. O etapă poate să dureze de la 1 săptămână până la 10 luni.

După vârsta de 12 ani, după erupția celui de-al doilea molar, dentiția permanentă este completă, iar durata tratamentului ortodontic va fi în medie de 1,5–2 ani.

De ce este necesar tratamentul ortodontic la copii?

Evaluarea ortodontică timpurie permite surprindrerea anumitor anomalii dentare sau tulburări de creștere, iar astfel intervenția ortodontică la vârste fragede duce la o corectare mai ușoară a acestora, rezultatele fiind stabile pe termen lung.

Tratamentul ortodontic la copii este benefic pentru asigurarea unei dezvloltări armonioase și funcționale ale complexului dento-maxilo-facial.

Care sunt cauzele apariției tulburărilor de creștere și dezvoltare ale complexului  dento-maxilo-facial?

Procesele de creștere ale aparatului dento-maxilar se găsesc sub influența factorilor generali, regionali și locali.

Factorii generali (genetici, neuro-endocrini, metabolici) acționează asupra dezvoltării întregului organism, de aceea dezvoltarea aparatului dento-maxilar poate fi influențată într-o anumită măsură în funcție de tipul afecțiunii generale.

Factorii regionali sunt neuro-musculari și au un efect (în mare parte) modelator asupra osului din cauza proceselor de resorbție și apoziție periostală pe care le produce. Perturbarea echilibrului muscular apare ca și o consecință a diferitelor obiceiuri vicioase sau disfuncții de tipul: suptul tetinei sau al degetului, deglutiție infantilă, respirație orală. Acest dezechilibru poate apărea încă de la 3-4 ani.

Factorii locali sunt reprezentați de dinți și pot influența dezvoltarea oaselor maxilare atât în dentiția temporară cât și în cea mixtă și permanentă.

Dentiția temporară are rolul de a pregăti dimensiunea arcadelor dentare și relațiile intermaxilare ale copilului pentru dentiția permanentă, de aceea dinții de lapte sunt supuși unor procese de schimbare fiziologică, și anume: resorbția rădăcinilor pe măsură ce dinții permanenți se apropie de arcada dentară, abrazie fiziologică pentru a permite maxilarelor să stabilească o relație corectă între ele, în mușcătură (ocluzie). Atunci când aceste procese fiziologice nu decurg astfel, pot apărea tulburări de creștere din cauza dinților de lapte.

Însă, cu toate acestea, de multe ori apare o neconcordanță de dimensiune între oasele maxilare și dinții permanenți, cel mai frecvent în detrimentul spațiului disponibil. Astfel în perioada dentiției mixte, o situație frecvent întâlnită este erupția dinților permanenți în poziții vicioase din cauza lipsei spațiului pe arcada dentară. Pozițiile greșite ale dinților permanenți pe arcadele dentare vor conduce la o mușcătura greșită, care la rândul ei va tulbura dezvoltarea dento-maxilară.

Când au nevoie copiii de tratament ortodontic?

Este indicat pentru copii să beneficieze de un consult ortodontic până la vârsta de 5-6 ani, astfel încât dacă sunt depistate anumite disfuncții sau obiceiuri vicioase să se poată interveni cât mai repede fără să fie afectată creșterea dinților. După vârsta de 6 ani, evoluția dentiției copilului trebuie urmărită cu atenție, deoarece perioada dentiției mixte prezintă o importanță deosebită în dezvoltarea aparatului dento-maxilar, reprezentând momentul cheie pentru intervenția ortodontică.

Nu de fiecare dată părinții pot sesiza problemele ortodontice fără un consult de specialitate, însă de multe ori există indicii legate de:

1. Numărul, forma și poziția dinților, dimensiunea arcadelor

• dinții nu erup la locul lor sau erup într-o poziție vicioasă (greșită). Frecvent, fiindcă apar la finalul secvenței de erupție a dinților permanenți, caninii superiori nu beneficiază de suficient spațiu pe arcada dentară și astfel erup ectopici, adică superior față de restul restul dinților și vestibular (înafara arcadei dentare). Caninii superiori sunt cel mai des afectați de această anomalie de poziție dentară, însă și alți dinți pot erupe ectopic.

• dinții permanenți care nu mai erup. Din diverse motive (lipsa spațiului pe arcadă, traiect greșit de erupție etc.) dinții pot să rămână intraosos și își pierd potențialul de erupție. Această anomalie dentară se numește incluzie și afectează cu o mare frecvență caninul superior. Dacă dintele întârzie să apară, cu 1,5-2 ani peste vârsta fiziologică de erupție, se poate pune problema de incluzie dentară.

• există situații în care anumiți dinți din seria dentiției permanente nu erup deloc, deoarece mugurii lor nu s-au format intraosos. Pot fi afectați unul sau mai mulți. Mai frecvent sunt vizați premolarii și/sau incisiivii laterali.

• dinții care erup în plus în dentiția permanentă. O situație frecventă este cea în care pe arcada superioară, între cei doi incisivi centrali, erupe un incisiv în plus, rotat sau într-o poziție vicioasă, cu o formă atipică și nu are aspect de incisiv central de obicei. Se numesc dinți meziodenși și sunt supranumerari. Dinții supranumerari pot apărea și în zonele laterale, de exemplu incisivi laterali supranumerari.

• dinții permanenți cu forme sau dimensiuni atipice. De exemplu incisivi laterali superiori foarte mici, disproporționali față de restul dinților. Se numesc incisivi nanici și afectează aspectul estetic al copilului.

• dinții anteriori superiori înclinați foarte mult în față, astfel încât de multe ori copilul nu poate să închidă buzele complet (protruzii severe). Această poziție a grupului frontal superior, crește riscul de fracturare a incisivilor. Fiind atât de mult expuși sunt deseori accidentați.

• dinții sunt foarte înghesuiți. Din cauza discrepanței de dimensiune dintre oasele maxilare si a dinților permanenți nu se produce o aliniere corespunzătoare pe arcadă cu stabilirea de puncte de contact interdentar. Acest lucru se întâmplă atunci când arcadele dentare nu oferă suficient spațiu pentru ca fiecare dinte să erupă și să rămână într-o poziție corectă pe arcadă, fiind foarte nociv atât pentru dinți cât și pentru oasele maxilare.

• maxilarul superior este foarte îngust, situație frecvent asociată cu respirația orală sau suptul degetului, însă afecțiunea poate fi și ereditară.

2. Felul în care copilul mușcă (ocluzia)

• dinții superiori nu se ating cu cei inferiori, situație întâlnită de cele mai multe ori anterior (ocluzii deschise). Ocluzia deschisă anterior poate fi ereditară sau funcțională. Copilul poate moșteni acest tip de ocluzie, însă ea poate să apară și în urma unor disfuncții sau obiceiuri vicioase de tipul suptului de deget sau a deglutiției infantile.
• dinții superiori și anteriori acopera complet sau aproape complet grupul frontal inferior astfel încât este posibil ca incisivii inferiori să ia contact cu gingia palatinală atunci când gura este închisă (ocluzie adâncă)

• dinții inferiori situați înaintea celor superiori (pot fi implicați 2 sau mai mulți) – angrenaj invers sau crossbite lateral

• arcada inferioară este situată mult înapoia celei superioare – oculzo distalizată

• mandibula crește mai mult decât maxilarul, astfel încât arcada inferioară ajunge să depășească arcada superioară – prognatism mandibular cu ocluzie inversă frontal

Ce beneficii are tratamentul ortodontic la copii?

Tratamentul ortodontic timpuriu influențează procesele de creștere, astfel încât rezultatele obținute vor fi stabile pe term lung, cu o serie de beneficii pentru aparatul dento-maxilo-facial:

Previne patologia dentară

• corectarea înghesuirilor dentare favorizează o igienă dentară mai bună. Astfel sunt prevenite leziunile carioase ce apar atunci când accesul pentru curățire este foarte mult îngreunat de înghesuiri
• corectrea mușcăturii previne o uzură dentară accentuată ce poate afecta atât smalțul cât și țesuturile mai profunde ale dintelui. Leziunile date de contactele incorecte ale dinților în timpul masticației pot apărea sub forma unor fațete lucioase pe suprafața ocluzală (fațete de abrazie) sau a unor escavații la nivel gingival (abfracții), sau chiar microfisuri în structura smalțului ce favorizează apariția cariei dentare.
• corectarea protruziilor severe previne riscul fracturării incisivilor

Previne patologia parodontală (a țesuturilor gingivale de susținere a dințilior)

• crearea condițiilor necesare pentru igienizare (prin corectarea înghesuirilor dentare) reduce semnificativ riscul de inflamație gingivală
• țesuturile de susținere a dinților pot fi afectate de contactele greșite dintre dinții superiori și cei inferiori, astfel încât unii pot fi suprasolicitați, ajungând la mobilitate dentară crescută (patologică)

Previne suferința articulației temporo-mandibulare

• contactele corecte între dinții de sus și cei de jos, atât în repaus cât și în timpul masticației, asigură o funcționare sănătoasă a aparatului masticator din care face parte și articulația temporomandibulară. Atunci când ocluzia nu este corectă, componentele articulației se adaptează pentru a permite masticația. Această adaptare poate să aibă consecințe pe termen lung, și anume modificări patologice în interiorul capsulei articulare care de multe ori sunt ireversibile

Asigură echilibrul muscular

• deoarece mușchii au un rol esențial în funcționarea aparatului dento-maxilar prin mobilizarea oaselor maxilare, este deosebit de important să existe un echilibru între grupele musculare
• o funcționare musculară sănătoasă și echilibrată este esențială pentru un rezultat stabil pe termen lung a tratamentului ortodontic

Îmbunătățește aspectul facial consolidând stima de sine a copilului

• diversele tipuri de anomalii (protruzii, ectopii sau a alte poziții greșite ale dinților), mai ales în zona frontală, pot afecta psihicul copilului diminuându-i stima de sine prin dezvoltarea unor complexe legate de aspectul său facial. De asemena vorbirea poate să fie afectată întrucât el va face în permanență eforturi să își mascheze dinții în surâs și vorbire
• în primul rând, tratamentul ortodontic la copii are menirea de a asigura o creștere și dezvoltare sănătoasă a întregului complex maxilo-facial, astfel încât la vârsta adultă aspectul estetic facial să fie unul echilibrat și armonios