De multe ori, părinții nu identifică la timp prezența obiceiurilor vicioase orale în comportamentul copiilor lor și nu sunt conștienți de efectele nocive pe care acestea le pot avea asupra sănătății aparatului masticator. Ele pot duce în timp la apariția unor anomalii dentomaxilo-faciale, mai mult sau mai puțin grave.
Așadar, cunoșterea obiceiurilor orale dăunătoare este foarte importantă, astfel încât,luând măsuri din timp, părinții să poată preveni efectele nedorite ale acestora asupra aparatului dento-maxilar.
Obiceiuri vicioase de supt
Obiceiurile vicioase de supt nu reprezintă un pericol până in jurul varstei de 3 ani, însă persistența lor după acesta vârstă poate conduce la apariția unor efecte nedorite asupra maxilarelor și arcadelor dento-alveolare. Gravitatea acestora depinde de durata, intensitatea și frecvența practicării obiceiul vicios.
Modificările dento-maxilare care pot apărea sunt: îngustarea maxilarului superior ca urmare a presiunii musculare asupra acestuia în timpul suptului, înclinarea spre anterior a incisivilor superiori și a suportului osos, poziția posterioară a mandibulei și/sau înclinarea spre posterior a incisivilor inferiori, precum și alte modificări ale axelor dinților ce produc tulburări ocluzale (de mușcătură). De asemenea, poate fi afectată integritatea dentară prin apariția abraziilor și cariilor dentare. Modificările maxilo-faciale apărute se remit spontan, dacă obiceiul vicios este decondiționat la timp.
Tetina și biberonul
Indiferent de tipul tetinei, persistența suptului acesteia după vârsta de 3-4 ani este dăunătoare. Îndulcirea tetinei înainte de utilizare sau consumarea de lichide îndulcite prin biberon favorizează apariția cariilor dentare, așa-numite “carii de biberon”.
Decondiționarea acestui obicei se poate face de către părinți prin diverse metode. În prima fază se încearcă convingerea susținută a copilului de către părinți. De exemplu aceștia îi pot citi sau cânta copilului înainte de culcare pentru a adormi fără tetină sau biberon. Dacă nu funcționează, se trece la unele metode de constrângere: scurtarea tetinei, aplicarea unor soluții cu gust rău pe tetină. În cele din urmă, daca nu se obține decondiționarea, părintele este sfătuit să se adreseze medicului ortodont.
Noi recomandăm evitarea pe cât posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților mai degrabă să încerce să își convingă copilul să renunțe la obiceiul vicios, cu multă răbdare, perseverență și căldură. În cazuri dificile și extreme, când nu se poate obține nicicum cooperarea copilului, se pot lua și alte măsuri, bineînțeles după evaluarea atentă a situației.
Degetul
De cele mai multe ori, copilul își suge policele (degetul mare) însă poate folosi și alt deget sau mai multe degete. Întrucât mișcările de sugere ale degetului pot apărea încă din viața intrauterină, acest obicei nu este considerat vicios până la vârsta de 3 ani.
Înlăturarea acestui obicei se realizează, de asemenea, prin metode de convingere sau
constrângere. Părinții pot aplica mănuși speciale ortodontice, leucoplast pe deget, un lac special pe unghie sau diverse soluții cu gust rău.
Noi recomandăm, așa cum am menționat și în cazul sugerii tetinei sau biberonului, evitarea pe cât posibil a metodelor de constrângere, sugerând părinților să încerce să își convingă copilul să renunțe de bunăvoie, oferindu-i explicații corespunzătoare vârstei și dând dovadă de multă răbdare și căldură. Rezultatele obținute astfel sunt mult mai puțin traumatice pentru copil și de durată, el luând parte la luarea acestei decizii.
Dacă obiceiul nu poate fi îndepărtat astfel, este indicată purtarea unor aparate ortodontice de inhibiție.
Buza inferioară
Sugerea sau interpunerea buzei inferioare apare de multe ori în urma decondiționării altor obiceiuri vicioase de supt. Este necesară supravegherea atentă și atenționarea copilului de către părinți, pentru a-l dezobișnui de acest obicei. De asemenea, există diverse mijloace ortodontice în acest scop, dacă interpoziția buzei se menține.
Respirația orală
Respirația pe gură este nefiziologică și nocivă pentru întreg organismul deoarece curentul de aer care pătrunde prin gură nu este filtrat de mucoasa și perișorii nazali. Astfel, copilul poate să facă frecvent bronșite, poate întâmpina dificultăți de concentrare pe fondul unei stări cronice de oboseală ca urmare a slabei oxigenări a creierului, însoțite de cearcăne și tegumente palide.
Afectarea complexului dento-maxilar este reprezentată de: îngustarea maxilarului
superior, tulburări ocluzale, înclinarea spre anterior a incisivilor superiori, demineralizări și/sau carii de colet la nivelul incisivilor superiori.
Cea mai frecventă cauză a respirației orale este reprezentată de obstrucția căilor respiratorii care poate fi dată de: vegetații adenoide (polipi), procese inflamatorii cronice, rinite alergice cronice, procese tumorale. Alte cauze pot fi traumatismele sau malformații congenitale de tipul deviației de sept. Combaterea respirației orale vizează în primul rând eliberarea pasajului aerian atunci când există un obstacol (polipi, deviații de sept).
Odată eliminat factorul cauzator, este necesară reeducarea funcțională a respirației. Se fac exerciții de miogimnastică respiratorie în aer liber și curat de preferat, cu spatele drept, se face un inspir profund nazal cu ridicarea cutiei toracice, urmat de un expir profund pe gura. Exercițiul se repetă cel puțin de 20 de ori pe zi.
Dacă nu este eficientă și/sau suficientă terapia funcțională cu miogimnastică, ea poate fi completată cu o etapă ortodontică ce utilizează diverse aparate funcționale în acest scop.
Deglutiția atipică sau deglutiția infantilă
Efectele nocive sunt cu precădere asupra axelor dentare unde limba exercită presiune în deglutiție, astfel ducând și la modificări de ocluzie.Deglutiția infantilă apare la nou-născut în mod natural atunci când este alăptat, însă reprezintă o disfuncție după vârsta de 3-4 ani. Deglutiția infantilă se realizează prin interpoziția limbii anterior între arcadele dentare la înghițire, însă limba poate fi interpusă și în alte zone ale arcadelor în diverse tipuri de deglutiție atipică.
Reeducarea deglutiției se face prin oferirea de explicatii copilului asupra modului în care trebuie să înghită corect și anume aplicând limba pe mucoasa palatului dur înapoia incisivilor superiori, cu dinții strânși și buzele în contact. Apoi se exersează astfel deglutiția prin repetarea a minim 20 de înghițituri corecte pe zi, cu diverse lichide, preferabil cu apă. Adresarea la medic este necesară în cazul în care părinții nu reușesc să corecteze deglutiția.
Introducerea obiectelor dure în gură
Introducerea obiectelor dure în gură are efecte nocive mai ales asupra dinților. Acest obicei duce la modificări de ax dentar cu apariția automată a tuluburărilor de ocluzie însă afectează și structura dentară prin abrazie și fisuri, chiar și fracturi.
Acest obicei apare frecvent în urma decondiționării altor obiceiuri vicioase anterioare, însă poate fi ușor înlăturat de către părinți prin supraveghere și atenționare.
Bruxismul
În majoritatea cazurilor, scrâșnitul din dinți al copiilor îi neliniștește pe părinți. Acesta poate să apară atât în timpul zilei cât și noaptea în somn. Nu se cunoaște pe deplin cauza determinantă a bruxismului, însă au fost descoperiți o serie de factori favorizanți pentru apariția bruxismului și anume: alergii, obstrucția căilor aeriene superioare, stres emoțional, tulburări ocluzale, dizabilități neurologice.
Un studiu indică prezența bruxismului cel puțin o dată pe noapte la 40% dintre preșcolari și 50% la copii din școala primară. (Soxman, 2013, Marks, 1980, American Academy of Pediatric Dentistry, 2014)
La preșcolari bruxismul a fost asociat cu interiorizarea emoților, depresie si anxietate. În general, copiii care bruxează prezintă și alte probleme de sănătate de tipul: infecții ale urechilor, răceli frecvente, alergii și rinite cronice.
Prevenirea bruxismului la copii se poate realiza prin înlăturarea tuturor factorilor favorizanți: îndepartarea polipilor nazali și a tuturor factorilor alergeni ce pot induce bruxism în timpul nopții (îndepăretarea prafului din dormitor și a animalelor de casă, folosirea lenjeriilor de pat din bumbac).
În general, pe durata copilăriei, bruxismul nu este considerat periculos întrucât acesta se remite spontan și nu evoluează la bruxismul adult. (American Academy of Pediatric Dentistry, 2014)
Consecințele bruxismului la copii se răsfrâng asupra reliefului ocluzal cu apariția abraziei
dentare (aplatizarea suprafețelor dentare mai ales la molarii de lapte). În cazul unor suprafețe dantelate de abrazie ale molarilor de lapte se poate suspecta reflux gastroesofagian la copil. Atriția ușoară nu necesită intervenție stomatologică, în situații de abrazie mai severe însă este necesar tratamentul stomatologic restaurativ.